Articol despre Biserica cu Luna - Oradea

Articol despre Biserica cu Luna - Oradea

Cuvânt de deschidere

Eclesiarh Cristea Teodor Dinu


Preasfinţite Părinte Episcop, Domnule Secretar de Stat, Prea Cucernici Părinţi Protopopi, domnilor reprezentanţi ai cultelor locale, Prea Cucernici Părinţi, onorate oficialităţi ale cultelor locale, domnule rector, domnule rector onorar, doamnelor şi domnilor decani, doamnelor şi domnilor profesori, doamnelor şi domnilor invitaţi şi iubiţi credincioşi,
În calitate de gazde şi organizatori ai acestui eveniment, în numele meu personal, în numele colegilor preoţi slujitori de la acest Sfânt Altar, în numele Consiliului Parohial, vă adresăm tuturor urarea: Bine aţi venit în mijlocul nostru şi vă mulţumim pentru că aţi răspuns favorabil chemării noastre de a fi astăzi aici împreună cu noi la acest moment aniversar, dedicat împlinirii a 225 de ani de existenţă a bisericii noastre, cunoscută în întreaga ţară şi nu numai, drept Biserica cu Lună.
După această atmosferă plină de bucurie şi de înălţare sufletească, creată de Corul Bisericii cu Lună, condus de Pr. Prof. Dr. Mihai Brie şi secondat de doamna Dorina Nicolau, am săvârşit o slujbă de Te Deum, de mulţumire, adusă lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, Ocrotitoarea acestui Sfânt Locaş, pentru toate darurile pe care le-a împlinit şi le-a revărsat de-a lungul timpului asupra bisericii noastre.
Prăznuim cu îndoită bucurie acest eveniment. Întâi pentru că avem prilejul să ne aducem aminte şi să omagiem credinţa, iubirea de legea românească, spiritul de sacrificiu al înaintaşilor noştri şi în al doilea rând ne bucurăm că astăzi, precum şi mâine, este în mijlocul nostru Preasfinţitul Episcopul nostru Sofronie şi vă avem pe dumneavoastră alături de noi, distinşi oaspeţi şi invitaţi. Aşa cum bine ştiţi, cei care cunoaşteţi cât de cât istoria Bisericii cu Lună, ştiţi că marii oameni de cultură ai Bihorului s-au format aici, în jurul Bisericii cu Lună. Marile idei de unitate de neam, de credinţă s-au zămislit aici in sânul Bisericii cu Lună, s-au dezvoltat şi au pornit de aici.
Suntem adunaţi aici sub cupola de har a bisericii strămoşeşti, adunaţi ca intr-un cristal: cei din trecut şi cei de azi, cei din dimensiunea timpului şi spaţiului românesc, în biserica moşilor şi strămoşilor noştri care ne-a fost scut de apărare în vremurile grele ale istoriei şi far luminos spre limanul împlinirilor ca neam, precum şi călăuză pe calea mântuirii în eternitate.
225 de ani în existenţa unei biserici nu sunt nici prea mulţi, dar nici prea puţini. Ei sunt pe de o parte îndeajuns, ca să se poată aprecia însemnătatea, valoarea şi contribuţia ei în viaţa de obşte. Pe de altă parte, ei sunt puţini, pentru că zidirea unei biserici este mai mult decât zidurile sau existenţa ei fizică. Fiecare locaş de cult este ca un foc, care se înalţă spre cer din mijlocul unui jăratec care stă de mult şi aşteaptă să lumineze. Fiecare biserică este expresia unei credinţe religioase vechi. Este cea care duce, care transmite din generaţie în generaţie flacăra credinţei. Fiecare biserică este o dovadă despre o credinţă veche, care a stat ascunsă în sufletul şi viaţa unei obşti şi care a aşteptat să vie plinirea vremii ca să fie cunoscută şi luată în seamă. Fiecare biserică îşi are istoria şi legenda ei. Uneori nu ştim până unde merge documentul şi de unde începe legenda. Aceasta pentru că înainte de a se zidi, ea trăieşte în inimile credincioşilor, în dorinţa şi voinţa lor hotărâta de a o vedea înălţată. Uneori, bisericile au la temelia lor jertfa mai multor generaţii. Acesta este şi cazul Bisericii cu Lună.
Piatra de temelie A Bisericii cu lună a fost pusă în data de 9 noiembrie 1784. Dar dorinţa şi ideea de a se înălţa această biserică, aici, în centrul Oradiei, în această piaţă încărcată de istorie, a existat cu mulţi ani inainte , cu cel puţin 30 de ani. Lucrările de construcţie au durat numai şase ani, în acea vreme, şi s-au finalizat la data de 17 noiembrie 1790. Şi probabil că prima Sfântă Liturghie a avut loc într-o zi de sărbătoare, ca cea de mâine, a Intrării in Biserică a Maicii Domnului. Motiv pentru care, iată, am ţinut de cuviinţă şi ideea îi aparţine Preasfinţitului Episcopului nostru Sofronie, căruia îi mulţumim, că evenimentele legate de împlinirea celor 225 de ani, să se manifeste în aceste zile de 20 si 21 noiembrie.
Într-un fel evenimentele de azi şi de mâine pot fi asemănate cu o măreaţă târnosire din nou a acestei biserici, a acestui sfânt şi binecuvântat locaş al lui Dumnezeu. Ne-am adunat aici ca să îi omagiem pe cei dinaintea noastră, pe toţi cei care au slujit de-a lungul timpului în acest Sfânt Locaş, ne-am adunat aici ca să îi omagiem pe cei care au ridicat acest măreţ monument să ne aducem aminte cu drag de ei, de cei care au ridicat acest monument, acest locaş de cultură în numele lui Dumnezeu ca El să fie aici în oraşul nostru, aici la colţ de ţară, la graniţă de ţară, în nord-vestul ţării să fie un far luminos şi călăuzitor pentru neamul românesc în această parte şi în acelaşi timp să fie un altar al armoniei, al dreptăţii, al păcii, al dragostei, virtuţi pe care poporul nostru le-a purtat şi le-a cultivat de-a lungul timpului. Să fim mândri că avem în mijlocul nostru un asemenea monument de artă şi mare valoare. Dacă cei din Moldova, la Iaşi sunt mândri de ctitoria domnitorului Vasile Lupu, Sfinţii Trei Ierarhi, dacă cei din Muntenia sunt mândri de Biserica Curtea de Argeş, ctitoria lui Neagoe Basarab, dacă cei din centrul Transilvaniei sunt mândri de Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului, de ce să nu ne mândrim şi noi cu biserica noastră, Biserica cu Lună, cu atât mai mult cu cât ea nu este ctitoria unui voievod, a unui domnitor, ci ctitoria unor oameni simpli dar cu mare suflet şi cu mare credinţă cum sunt ctitorii noştri Mihai Puspoki şi Mihai Kristoff. Aducem aşadar omagiu tuturor celor care au reuşit să transforme Biserica cu Lună în chip simbolic chiar şi într-o biserică cu soare, idee care aparţinea întâiului stătător al episcopiei reînfiinţate, Episcopul Roman Ciorogariu. O biserică cu soare, o biserică împodobită mereu ca o adevărată mireasă, primind pe mirele Hristos.
Biserica cu Lună a fost vreme de 225 de ani si va rămâne inima Bihorului, un templu măreţ care a îndrumat viaţa românească şi ortodoxă a neamului nostru de la Piatra Craiului până la Tisa şi de la Satu Mare până la Arad. Au fost evocate în aceste zile figuri marcante alea Bihorului care au avut strânse legături cu Biserica cu Lună. Aici, în această biserică a fost botezat şi la sânul ei a fost crescut in dragoste de neam şi lege marele mecenate Emanuil Gojdu. Aici, în atmosfera acestei biserici s-a aprins de focul dragostei de neam sufletul lui Nicolae Jiga. Aici, în atmosfera Bisericii cu Lună s-au format luptători naţionali ca: profesor Alexandru Grava, Mitropolitul Miron Romanul-bihorean de origine din Mizieş, Episcop al Aradului, iar din 1874 Mitropolit al Ardealului, Partenie Cosma, Miron Pompiliu, Paul Papp, Nicolae Zigre, Aurel Lazăr, martirul Bolcaş şi mulţi alţii. Cum am putea să-l uităm apoi pe Iosif Vulcan, cel care l-a publicat întâi pe Eminescu în revista sa ,,Familia’’, întemeiată în 1865. Nu putem şi n-avem dreptul să-l uităm pe Episcopul Roman Ciorogariu, cel care în 1920 a reînfiinţat Episcopia Oradiei, care a întemeiat Academia Teologică, tipografia eparhială, Mănăstirea Izbuc, Şcoala de cântăreţi bisericeşti, care a achiziţionat cu ajutorul Ministrului de atunci al Cultelor, Octavian Goga, Sediul Episcopal şi care a fost un mare luptător pentru Unirea din 1918. În vremea lui, a apărut şi primul număr, chiar in ziua de ieri, 20 noiembrie, din anul 1921, al revistei de pe lâgă Centrul Eparhial ,,Legea Românească’’. Nu putem să uităm şi contribuţia celorlalţi ierarhi: pe episcopul martir Nicolae Popovici, pe Valerian Zaharia, pe blândul păstor şi marele orator, Vasile Coman, şi pe Preasfinţitul Ioan Mihălţan.
Într-o zi ca aceasta nu putem să nu ne gândim la toţi înaintaşii noştri, dar şi la cei ce vor urma. Monumentele trăiesc prin ele însele, trăiesc mai mult decât oamenii. Dar şi noi trăim prin urmaşii noştri şi sigur aşa cum noi îi pomenim astăzi cu recunoştinţă, cu piozitate, pe înaintaşii noştri şi ei, urmaşii noştri, ne vor pomeni pe noi în măsura în care şi noi facem ceva pentru ei.
Fie ca această veche catedrală să rămână ani şi ani ca o mărturie a existenţei, a continuităţii, a dăinuirii noastre ortodoxe şi româneşti pe aceste meleaguri. Nădăjduim că manifestările din aceste două zile vor lăsa adânci şi plăcute amintiri în inimile şi sufletele tuturor participanţilor.
Mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să fim martorii acestor evenimente. Mulţumim Preasfinţitului Părinte Episcop Sofronie pentru părinteasca purtare de grijă şi pentru arhiereştile binecuvântări. Mulţumim tuturor participanţilor, tuturor credincioşilor şi nu în ultimul rând organelor locale pentru ajutorul acordat pentru o bună reuşită a acestor manifestări.

Argument

Între reperele culturale ale cetăţii de pe Crişul Repede se numără şi Biserica cu Lună (cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”), vatră seculară de spiritualitate românească ce ascunde între zidurile sale memoria unui neam plămădit din multe încercări. Istoria ei se împleteşte cu istoria urbei, iar începuturile sale sunt legate de amplele demersuri de emancipare naţională ale românilor din inima Apusenilor. Şi când spunem acest lucru, avem în vedere răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan de la 1784, care deşi nu a avut rezultatele scontate, a constituit un imbold pentru dobândirea drepturilor şi libertăţilor naţionale româneşti. Spiritul de libertate al lui Horea, care în drumul său spre Viena a trecut prin aceste locuri, i-a cuprins şi pe locuitorii vechii cetăţi a Bihariei într-o horă a frăţietăţii. Într-un astfel de context va lua naştere Biserica cu Lună, rod al comuniunii şi strădaniilor materiale ale credincioşilor ortodocşi români, macedo-români şi sârbi.
Cartea de faţă este rodul unui moment aniversar de excepţie din viaţa comunităţii ortodoxe a Bisericii cu Lună. În zilele de 20-21 noiembrie 2009, Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei în colaborare cu Parohia Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” - Biserica cu Lună şi cu Centrul Cultural Ortodox Catedrala cu Lună au organizat evenimentul cultural-religios intitulat: „Biserica cu Lună, 225 de ani de veghe la păstrarea şi afirmarea ortodoxiei bihorene”, dedicat împlinirii a 225 de ani de la punerea pietrei de temelie a Bisericii cu Lună (9 noiembrie 1784).
Jubileul a avut rolul de a marca în conştiinţa generaţiei actuale valoarea istorică, artistică, socială şi nu în ultimul rând religioasă a Bisericii cu Lună de-a lungul vremii, precum şi vitalitatea ortodoxiei pe meleagurile bihorene în veacul marilor metamorfoze sociale. Manifestările cultural-religioase s-au desfăşurat la Biserica cu Lună din Oradea, care timp de două zile s-a aflat la ceas de sărbătoare.
Evenimentul a debutat Vineri, 20 noiembrie începând cu ora 15.00 cu un Simpozion cultural-religios, care a reunit profesori, istorici, critici de artă şi preoţi şi un număr foarte mare de credicioşi din întreaga urbe. Deschiderea oficială a Simpozionului a fost făcută de Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi a oficiat o slujbă de Te- Deum, iar apoi, Corul Bisericii cu Lună a susţinut un micro-recital.
Prelegerile susţinute în cadrul Simpozionului, destul de variate ca tematică, au avut în vedere creionarea cadrului istorico-religios al naşterii Bisericii cu Lună, sublinierea elementelor arhitecturale şi iconografice ale acestui monument de artă religioasă, precum şi a rolului spiritual şi catehetic al acesteia în viaţa credincioşilor ortodocşi ai urbei
Evenimentul a continuat şi Sâmbătă, 21 noiembrie, de Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, cu Sfânta Liturghie şi Parastasul în memoria slujitorilor, ctitorilor şi binefăcătorilor Bisericii cu Lună, săvârşite de Preasfinţitul Sofronie, dimpreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântarea rostită la finalul manifestărilor, Preasfinţia Sa a subliniat rolul protector al Maicii Domnului, care a ocrotit de-a lungul vremii acest sfânt lăcaş: „Suntem într-o zi fericită, Praznic al Maicii Domnului, dar şi o zi aleasă, socotită ca piatră de hotar în istoria Catedralei cu Lună din Oradea. Sub acoperământul Maicii Domnului s-a desfăşurat toată viaţa bisericească şi culturală a românilor ortodocşi din Oradea, Bihor şi Crişana. Prin ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prin rugăciunile ei, prin dârzenia şi neînfricarea înaintaşilor noştri, noi, astăzi, suntem ceea ce suntem. Toţi cei de acum suntem fructul, roada nevoinţelor înaintaşilor noştri. Şi dacă acum o serbăm pe Maica bisericilor ortodoxe din Oradea, în timpul acesta binecuvântat de pace, o facem cu multă recunoştinţă, pentru că prin rugăciunile Preacuratei Fecioare, Preasfânta Treime a ajutat ca Ortodoxia, în oraşul nostru, să se poată manifesta cu toată fermitatea ei şi cu toată frumuseţea ei liturgică şi dogmatică, de slujire şi rânduială canonică.
În această zi sfântă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, gândurile noastre de recunoştinţă către memoria înaintaşilor s-au împletit cu rugăciunile pentru iertarea păcatelor şi odihna sufletelor lor. În această zi sărbătorim înfiinţarea acestei biserici, începuturile ei, şi ne bucurăm văzând cât a crescut în lumina slavei dumnezeieşti. Au trebuit multe sacrificii, au trecut multe umilinţe peste înaintaşii noştri, dar biserica a fost construită. O biserică frumoasă, o biserică memorială, un muzeu, dar un muzeu viu, pentru că podoaba cea mai de preţ a bisericii sunt sufletele care au trecut pe aici şi vor mai trece.Din şirul acestora face parte şi secvenţa de timp în care noi trăim. Şi noi, oricât de împuţinaţi am fi, suntem fii ai Bisericii cu Lună, aflaţi sub binecuvântarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu...”.
În felul acesta s-a mai adăugat o pagină la istoria Bisericii Ortodoxe de la brazda de nord-vest a neamului românesc. Evenimentul jubiliar a fost nu numai un gest comemorativ, ci şi un moment de comuniune şi de legătură sufletească cu slujitorii, ctitorii şi toţi binefăcătorii acestei măreţe vetre de spiritualitate ortodoxă românească, care în vremuri de restrişte au ţinut aprinsă flacăra credinţei. Volumul de faţă este rezultatul prelegerilor şi alocuţiunilor omagiale susţinute în cadrul Simpozionului. Temele expuse surprind varii aspecte legate de acest monument de înaltă ţinută artistică şi încărcat de adâncă istorie.






Biserica cu Lună din Oradea – la ceas festiv şi aniversar – 225 ani de dăinuire şi slujire

Drd. Stelian Gomboş – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte



Întâi de toate doresc să recunosc şi să mărturisesc cu toată sinceritatea, că sunt entuziasmat, bucuros şi emoţionat pentru iniţierea şi organizarea acestor manifestări cultural – spirituale, ce evocă istoria şi geografia – cu oamenii deosebiţi şi locurile acestea minunate, totodată trecutul şi prezentul acestei sfinte biserici şi catedrale istorice – ce împlineşte acum 225 ani de dăinuire demnă şi mult folositoare, anticipând, într-un oarecare fel şi viitorul acestei comunităţi bisericeşti şi parohiale, din centrul municipiului Oradea, judeţul Bihor. Aici, în acest loc şi în aceste momente comemorative sau datorită lor, ne aducem aminte cu vibrante emoţii, sentimente de recunoştinţă şi preţuire de înaintaşii noştri, de moşii şi strămoşii noştri, trăitori, vieţuitori şi chiar supravieţuitori pe aceste meleaguri, care de multe ori au fost vitregite de vremurile istoriei şi oropsite de valurile năvalnice ale acestei vieţi pământe